coaching evenimentebiz.ro

Trăim într-o lume globalizată, care ne “servește” pe tavă tot mai multe meserii și competențe. Coach-ul este o nouă găselniță a societății moderne, care ne ajută să ne regăsim și să ne  împlinim obiectivele personale sau profesionale. Până acum ceva vreme tipul ăsta de job apărea doar în discursurile conferințelor din SUA, însă a prins contur și în țara noastră, iar astăzi a ajuns să fie o meserie cu acte în regulă. Într-o lume plină de coach, de curând am avut o astfel de experiență. Habar nu aveam ce înseamnă și nici acum nu m-am lămurit, însă nu vreau să găsesc o definiție a acestui nou job pe plaiurile mioritice, ci vreau să povestesc despre o întâmplare, pe care am trăit-o în urmă cu ceva timp la o întâlnire cu un specialist de genul acesta.

Inițial întâlnirea mea cu Ovidiu Toader era despre business. Știam despre el doar că avusese o afacere cu “butoni de mobilă”, pe care a vândut-o în urmă cu ceva vreme. La un moment dat el m-a întrebat, dacă vreau să mă ajute și cu o ședință de coaching. Curioasă din fire am spus da, fără să mă gândesc prea mult. Credeam în sinea mea că începe să-mi vorbească din cărți până mă plictisesc și că încearcă să mă convingă de unele lucruri, așa că îmi doream să mă ridic și să plec. A fost prea târziu, fiindcă ședința de coaching începuse deja și a fost fix cum nu mă așteptam. Mi-a adresat niște întrebări, pe care la momentul respectiv le-am considerat ca fiind ciudate, iar după câteva minute de coaching am început să constat că Ovidiu ghicise unele aspecte privind personalitatea mea.

Una dintre problemele mele cele mai mari este că vorbesc mult și nu am răbdare să-mi ascult interlocutorul. Mi-am dezvoltat un branding personal, în care încrederea în propria persoană e mai presus decât cel din fața mea. Când răspunsul la întrebările lui era chiar descoperirea problemelor mele, am devenit ușor nervoasă și agitată, pentru că nu-mi plăcea ca cineva să dea cărțile pe față. Educația primită în familie m-a făcut să stau și să-l ascult până la capăt. Trebuie să recunosc faptul că a fost o experiență interesantă pentru mine, fiindcă la sfârșit am plecat de acolo cu o mulțime de întrebări despre mine și despre obiectivele mele. M-am oprit în prima librărie și m-am apucat să citesc niște cărți despre ceea ce înseamnă coaching.

Distracția nu s-a oprit aici, pentru că a urmat și ce-a doua întâlnire, care mi-a ridicat și mai multe semne de întrebare, ba chiar m-a făcut să-mi reamintesc niște adevăruri despre mine. “Câte ore ai muncit săptămâna aceasta pentru proiectul X”, “de ce te comporți ca un angajat și nu ca un antreprenor”,  “consideri că e suficient ceea ce faci acum pentru firma ta” și multe alte întrebări, care m-au supărat atât de tare, încât la un moment dat i-am spus că e enervant. În mintea mea se îngrămădeau o mulțime de idei și mă gândeam că el chiar are un curaj nelimitat, încât îmi spune toate astea. Răspunsul lui a venit rapid: asta face un coach, te ajută să îți dai seama ce și unde trebuie să corectezi. Serios, mi-am zis eu în gând!

Se prea poate să aibă dreptate, pentru că de atunci mi-am făcut făcut singură strategii prin care să corectez lucrurile, am început să fiu mai atentă cu mine, să vorbesc puțin mai puțin și să ascult nevoile interlocutorului meu. Totul a pornit de la o ședință de coaching, în care nu am avut încredere de nici un fel. Doar că Ovidiu a făcut rost de o cheiță fermecată, cu care a deschis fix acele trăsături, pe care eu mă chinuiam să le țin bine ascunse. Uneori e enervant, dar util, așa că “poftiți la coach”, are întrebări numai bune de reparat personalități… rătăcite.

Un articol de Ioana Selner,

Communication Specialist Garajul de PR